Îngeri căzători e al doilea roman scris de Tracy Chevalier pe care îl citesc, și o să fac cu siguranță în așa fel încat să le citesc pe toate. L-am citit dintr-o răsuflare (mai mare), dar nu l-am lăsat din mână, am început la 21:00 fără să știu dacă o să îmi placă sau nu, și l-am terminat la 4:00, surprinsă că mi-a plăcut atât de mult.

Plasat de această dată în Londra la început de secol XX, romanul este despre două familii și felul în care acestora li se împletesc destinele. Prima ciocnire a familiilor Coleman și Waterhouse are loc la cimitir, cu prilejul morții Reginei Victoria, unde toată lumea mergea să comemoreze evenimentul. Kitty Coleman ne este descrisă ca o femeie frumoasă, inteligentă, elegantă și subtil-sarcastică (dar profund nefericită) care nu ținea prea mult la melodramă, prima ei mică rebeliune în acest sens a fost să nu poarte negru la moartea reginei, care, se știe, era o adeptă înflăcărată a doliului, ci albastru royal, frumusețea ei făcând femeile din jur să se simtă nesigure, iar pe bărbați să se fâstăcească.

Cele două familii, Coleman și Waterhouse,  erau vecine de parcelă la cimitir, iar din acea zi, deși între mame plutea o ostilitate nerostită, fiicele, Maude și Lavinia, la fel de diferite, au dat start unei prietenii trainice. În scurt timp au devenit vecini pe aceeași stradă,  dar locul de joacă preferat al fetelor a rămas cimitirul,  în jurul căruia, într-un mod ciudat, se învârt destinele celor două familii.

Decăderea frumoasei Kitty mi-a amintit într-un fel de Anna Karenina dar și de Kate din East of Eden, mi-a plăcut construcția ei ca personaj, chiar dacă frământările ei sunt mai mult intuite de cititor decât descrise. Exista o vizibilă antiteză:Kitty, cu preocupări intelectuale, un instinct matern slab dezvoltat, față de mama Laviniei care era o casnică și o mamă prin excelență, simțind invidie pentru lucruri precum etajul în plus al casei Colemanilor, pentru serviciul de cafea sau pentru grădina frumos întreținută a lui Kitty.

Alt personaj bine conturat al romanului, Lavinia, fiica familiei Waterhouse, este înfățișarea narcisismului; o recomandă atracția pentru melodramă, teatralitatea și incapabilitatea de a avea sentimente adevărate, nici chiar în situații limită îmi amintește de personajul Blair Waldorf (din serialul Gossip Girl). Total diferită de Lavinia, fără prea mari aplecări spre superficial este Maude, fiica familiei Coleman, o veritabilă tomboy, inteligentă și puternică, cu preocupări îndreptate spre astrologie și științele fixe.

Personajul meu preferat este Ivy May, a doua fiică a familiei Waterhouse, o ființă tăcută, dar foarte inteligentă, în  a cărei minte nu putem intra mai mult decât ni se permite, deși romanul ne oferă, pe rând, perspectiva fiecărui personaj, sub formă d interviu, de confesiune, Ivy May ia cuvântul o singură dată, și spune o singură propoziție, acest personaj are un farmec atât de subtil că nici nu știu cum să-l explic, nici nu știu de ce am îndrăgit-o atât de tare.

În a doua parte romanului se vorbește mult despre mișcarea sufragistă, romanul este făcut pe baza unei bune documentări, iar povestea în general este bine pusă la punct, originală, genul de poveste pe care nu o uiți prea ușor, și merită citită.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s